De vis, din visul său... femeia!

Cine ştie care sare e gustoasă şi din care ocnă-i scociorâtă,
Cine de-un păianjen, molii, fluturi este pe o viaţă osândită,
Cine ştie, poate, vrea şi face totul pentru a fi desăvârşită,
Doar pentru o coastă nelalocu'-i, care de Adam e dăruită?

Cine a ştiut, c-anume coasta ne va declara, pe veci, datoare
şi acasă, şi la muncă... şi ( mon dieu!) va fi şi diferenţă, şi valoare...
Deşi rupem de pe noi cămaşa, că lucrările ne iau din frumuseţe,
Hai să recunoaştem, cu drag, astăzi, că ne sunt izvor de tinereţe.

Noi, suratelor, suntem lumina, unde bezna totul împânzeşte,
Când zâmbim, şi-n geruri, primăvara ghiocei despătureşte,
Şi când plângem, ne e dat norocul, lacrima ne face sănătoase,
Of, şi ce iubire este după... şi ce tinere ne ţine, ce frumoase!

Nouă ni se-nchină lumea-ntreagă pentru graţia înaltă hărăzită,
Deformate, a cloci în noi copilul, dulce, ne visăm povara fericită,
Luni de zile "un ţuhal" ne ia grumazul, e suprema mărturie de iubire
Şi nu-s piedici ce-ar strivi voinţa, de-a gusta materna împlinire.

Să lăsăm în pace mărunţişuri: flori, bijuterii şi alte "instrumente",
Vrem să ne simţim cu ele importante, adorate, răsfăţate şi cochete...
Dragi Bărbaţi, când noi, pe veci, promitem supuşenie şi ascultare,
De la voi se cere doar să ne iubiţi şi s-aveţi o invincibilă răbdare!

Căci prin noi viaţa va crea, cât vom ocroti iubirea dumnezeie,
Cât regina omenirii va zâmbi, preţuindu-şi numele: FEMEIE!
Veneraţi-ne, iubiţi-ne perpetuu, nouă Cerul ne-a lăsat scânteia!
Dumnezeu, de vis, din Visul său, a întrupat excepţional, FEMEIA!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!