Vine câteodată poezia
Spune-mi pe unde rătăcește lumina
când inima mea e tristă
când stau închis în zăpada asta de trup
proslăvind pustiul secundei
îngrijind o speranță cu picioarele-n râu
și cu capu-n nori?
În carnea mea un zeu se preface a cânta
dintr-o harfă zdrobită
un arhanghel cu numele meu face crime
în favoarea adevărului.
Tu pe unde rătăcești când inima mea
e tristă
când înaintez printre lacrimi și minotauri
când absența îmi dăruiește un morman
de primejdii
când între acești patru pereți ai camerei mele
vine câteodată Poezia
pe ură iar sunt nimic.
poezie de Danile Corbu din Scrisori către cei singuri (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Danile Corbu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre râuri
- poezii despre poezie
- poezii despre pericole
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.