Iubita mea

Trăiesc de-un timp un sentiment aparte
Visând c-ai fi iubita mea,
Un gând frumos, ce îl prezum că-i parte
Şi din închipuirea ta.

Iubirea-mi e asemeni unei culpe
Şi cred că ţie ţi-e la fel,
Dar, ştii, nu vreau credinţa-mi să-ţi uzurpe
Ideea că poate mă-nşel.

Iubirea ce-a prins rădăcini în mine
În al meu suflet o discern –
Un simţ aprins ce flacăra îşi ţine
Nestinsă-n suflete etern.

Şi dac-ar fi, că-ntru simţirea-această
Pe-aceeaşi undă ne-am găsi,
Aceasta-ar fi, înspre mirarea-mi castă,
C-al sorţii rod s-ar socoti,

Şi ne-ndoios, a noastră fericire,
În trăinicie ea ar fi,
Dac-ar fi dat, c-a sorţii părtinire,
Necum a nu ne ocoli.

Dar de mă vezi cerându-te pe tine,
‘Nainte-ţi stând înduioşat,
În ochii tăi privindu-mă pe mine,
De-amor fiind îmbărbătat,

E ca să ştii că inima-mi se zbate
În pieptul meu sfâşietor,
De-un aprig foc ce-n flăcări însetate
O arde neîndurător,

Fiindcă chin mai aspru ce să fie
Pe-această lume a-ndura
E să nu vrei a-mi aparţine mie
Cum te doresc – iubita mea.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (1 februarie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Votează! | Copiază!