Gând în război
Mi-e frică, mamă, noaptea
Chiar de-s cu arma-n mână,
Simt că-i aproape moartea
De peste-o săptămână.
Mi-e foame și mi-e sete,
Nu am dormit o clipă
Am bătături în ghete
Și-o cucuvea cum țipă!..
Ieri, un coleg de arme,
Plângea lângă șenilă
Mi-a spus, dacă adoarme,
De mă-sa... fie-mi milă.
Azi a căzut eroul
Pe-un petec de pădure
Nici n-a știut ecoul
Durerii, să-l îndure.
Vai! E-ntuneric, mamă,
Ne trec fiori. Și-n spate
Purtăm cu noi o armă
Și frica de cea moarte.
Rânjește o fereastră
Izbindu-se de ziduri.
Mi-e dor de casa noastră
De fața ta cu riduri,
De mângâierea caldă
Și pâinea de pe masă,
O lacrimă îmi scaldă
Privirea-n gol rămasă.
Mi-e frică noaptea, mamă,
Și stau cu moartea-n spate...
Te roagă la icoană,
Să trec și-n astă noapte!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre frică
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre săptămâni
- poezii despre război
- poezii despre păduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.