Grădina cuantică
Cu sentimentul excelenței în artă,
versurile mele
aducând la viață roiuri de stele.
Din rațiuni inteligibile,
toate lucrurile din jurul tău
au fost la obârșia lor necuvinte,
cartografiate apoi în cuvinte.
În grădina cuantică
zăvorâtă-n adâncuri sub cheie,
nu există nimic din universul știut,
numai clipa magică-n care poți
imortaliza un gând, o idee.
Intrând în seiful naturii,
actul contemplativ schimbă lumea;
la capăt de drum lumina zace
între multiple stări și urmări
norocul apare când nu te-aștepți,
umplând golurile cu șoaptele
celor pregătiți să-l întâmpine
în inedite (...) chemări.
Blurând tabloul din vis,
în universul cuantic
lumina odihnește
într-o infimă gaură neagră,
ca pisica lui Schrödinger
ascunsă în propria
viață/moarte.
Tărâm
al misterelor ultraprofunde,
în fumigații nostalgice
trupul nu-și mai amintește nicio spaimă;
impredictibilă viața
în limpezimea clipei își caută faimă.
De la insepararea cuantică
la superdeterminism
doar cuvintele lumii
aflate în superpoziție
și lumina eliberată de orice servituți:
subtil disipate în aerul prezenței tale.
În
grădina cuantică,
într-un nor de probabilități -fonemul
flutură în mână
cheia eforturilor tale,
cu sentimentul excelenței
invocând cuvântul-talisman
pentru a închide
Poemul.
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre stele
- poezii despre spaimă
- poezii despre schimbare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.