Timpul în degringoladă...
Sub copitele de cai, colbu-nghite cu nesaț, timpul meu cu păr bălai, cu o poftă fără saț...
Ziua este cât o oră, ora e cât un minut, anul este cât o noapte și secunda-i de-mprumut...
Bobul de nisip aleargă prin clepsidre de nebun, îl amenință furtuna, printre țevile de tun...
Umbre-nlănțuie lumina, luciferi petrec în iad, în cazane fierbe vina secundarului beteag...
Prind o clipă amețită de vârtejul unei fugi și-o așez în acatiste lângă alte zeci de rugi...
Doar poemul meu scâncește la lumina unui far, speriat de tentativa unui groaznic adversar...
Se-ntrevede-o ambuscadă, timpu-atacă din senin în altarul de spovadă, unde-ncerc să mă închin...
Nu-l înduplecă vreun înger rătăcit de rai și nici nu îi pasă că eu sânger printre-atâția inamici...
Iau un vers și-l pun pe rană, un cuvânt e panaceu pentru orice fel de teamă... cuvântul Lui Dumnezeu...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre ore
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.