Balada ţării

În umbra verzuie a apei frumoase
Care învolbură pământul şi cerul
Se-ntinde o ţară cu zări furtunoase,
Cu păduri care au frunza ca lerul.

Aici, anotimpuri vremelnic se-mpart
Zorind dimineţi cu roua-nflorată
Să lase soarele să le ţină de cald
Adiind peste ele cu raza-i bogată.

Aici, unde cresc ciutele, cerbii,
Unde lupii se strigă în grai românesc,
Strămoşii ne cântă din verdele ierbii
Dorind să revină în pas ostăşesc,

Să sfărâme blestemul care face din ţară
Să arate ca fraţii certaţi pe nimic,
Să împace-năuntrul cu ce e afară,
Să poată, iar, neamul nostru puternic

Să-şi aline duiosul şi straniul dor
Care-nvăluie oamenii ca un duh nevăzut,
Care pâlpâie serile în sufletul lor
Şi arde cumplit, în şoaptă, temut...

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!