La capătul pământului, iubirea...
Am ocolit pământul prima oară
În noaptea-n care se nunteau păunii,
S-ajung la nunta lor, măcar spre seară,
Când se aprind făclii pe buza lunii.
La capătul pământului tăcerea
Mustea prin vise gânduri de iubire,
Călcam pe liniști cu întârzierea
Unui sărut la prima întâlnire.
Era un fel de rai cu meri în floare
Pe unde un minut dospea-n tic-tacuri
A șasea zi din zile lucrătoare
În care îngerii-aruncau în iaduri bracuri,
Să-i pregătească Domnului decorul
În care va sculpta pe-Adam și Eva
Din lacrima ce-nnobilează dorul
Storcând din universuri toată seva...
Am ocolit pământul înc-o dată,
Ca să mă nasc din mâinile astrale
Cu vina de-a iubi cu tine-odată
Mușcând din măr cu pofte ancestrale...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre mere
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.