Cântec de pahar

Sunt destui oameni, ştiu asta bine, frate,
Care cred cu tărie, nu doar dau din gură,
Că tristeţea şi-ngrijorarea pot fi-necate
Atunci când dai pe gât câteva duşti de băutură.

Tu, omule, întreabă aceşti entuziaşti,
Nu eşti mai aproape de adevărul divin
Când, dorind într-un suflet tânăr să renaşti,
Îţi umpli trupul cu parfumatul vin?

După cum se ştie, fiecare cerşetor e un baron
Când are burta plină şi-a sorbit licoarea minunată,
Îşi imaginează că banca pe care stă e tron,
Iar lumea i se prosternează la picioare, biată gloată.

Lordul Byron a descris, fin şi cu inteligenţă,
Remarcabilul, beneficul efect calmant
Al lichiorului îmbibat din abundenţă
De-un suflet lovit de soartă, naufragiat.

Pe scurt, dacă trupul tău sau mintea ta,
Sufleţelul tău sau punga ta dau de necaz,
Nu trebuie decât să te îmbeţi şi vei afla
Imediat completa alinare în acel extaz.

Cât despre mine, urmez întocmai acest soi
De tratament şi de la el n-am de gând a mă abate,
De-aceea nu pot scrie o poezie pentru voi,
Prin urmare, găsiţi pe-altcineva care poate.

poezie de J.K. Stephen, 1859-1892, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!