Ținutul zăpezilor albastre
A înghețat din nou lumina la ferestre,
Un ger al veșniciei s-a cuibărit în ea,
Împrumut speranța zăpezilor albastre,
Să-mi împletesc din vise albastru corp de stea.
Îmi ninge peste suflet cu amintiri virgine,
Ninge într-un amor etern cu infinitul...
Iar în singurătatea zăpezilor cianine,
Doi îngeri își împart în taină răsăritul.
E amorțit pământul în zilele de plumb,
O umbră se închină, pe deal, la vechiul schit,
Doar zorii îmi zâmbesc, nu vor nimic în schimb
Și mă apasă dorul sub cerul învechit.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Cartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Moga. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre albastru
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre timp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.