Secvențe de acasă
Disputa se-ntindea în curtea silită
s-asculte și bum și poc și vai.
Copilul stătea să plângă
udat de picături.
Nu mai treceau bătăi de aripi
și nici canarii-ndrăgostiți nu cântă
cocoțați
pe cușcă.
Și în vis zăream deseori
întuneric și ceartă;
mă deșteptam rareori
în încântare și tihnă.
Și plângeam
îmbrăcată de sărbătoare-
cârpe de aveam
ar fi o încăntare...
Nimeni nu mă vedea,
nu m-auzea,
nu îmi vorbea,
nu le păsa...
poezie de Maria Neski (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre copilărie
- poezii despre ceartă
- poezii despre aripi
- poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.