Vals funebru
Soborul începu c-o distinsă nepăsare.
Imașul amărât ședea sub florile-negrite-
În vals de tunici uzate...
De acum în infinit, c-o armonioasă apăsare.
În ceața de note psalte,
Serata zilei s-a coagulat la moarte-
Picură memorii oneste și lente...
Când ne amintim de efemeritate.
poezie de Maria Neski (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vals, poezii despre timp, poezii despre infinit, poezii despre dans sau poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.