Stele-n mare
Într-o noapte când stelele alunecau în mare
Am ieșit în largul mării cu o barcă,
Iar ea dansa ca un copil pe apa sclipitoare,
Aplecându-se-n reverență pe valul de resacă.
Vâslind pe velurul lichid și moale, violet,
Am jurat în splendoarea nopții înstelate
Să fac curte unei anume fete, tot numai zâmbet,
Până când va ceda pasiunii mele-nfocate.
Ușoară, barca se legăna alintat și tandru,
Iar în inima mea era atâta jind...
Într-un târziu am ajuns lângă-un flăcăiandru
Care stătea așezat pe-o piatră, pescuind.
L-am strigat "Hei!" și el a răspuns "Hei!"
"Cum mușcă peștele-acolo, la apă mică;
Ce crezi c-o să prinzi în cârligul undiței,
Merlan, sardină, roșioară, sau plătică?
"În niciun fel" a zis el, algele, deși n-au gheare,
Îmi încurcă firul, iar scoicile-ascuțite-l taie
Îmi încerc norocul cu stelele căzute-n mare,
Acolo unde, cum vezi, toți aștrii cerești fac baie."
"La revedere!" de la el și "La revedere!" de la mine,
Și niciun chicotit în jur, nu s-a auzit nici pâs;
Atâția oameni pescuiesc stele-n apele marine
Încât acest lucru chiar nu-i subiect de râs.
poezie de Roderic Joseph Quinn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre noapte
- poezii despre bărci
- poezii despre zâmbet
- poezii despre stele
- poezii despre râs
- poezii despre promisiuni
- poezii despre pescuit
- poezii despre noroc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.