Oameni vorbind singuri pe străzi
Teribil!
nici măcar tragic,
doar teribil.
un trecător,
vorbește, singur, pe stradă.
are mintea rătăcită,
sau, poate nu.
cui o șopti?
cu cine se ceartă?
anapoda.
tristă alienare
altă eroare,
lumi paralele
fără podele.
mă întreb,
dacă n-am nimerit din greșeală,
în orașul acela,
de care nimeni nu a auzit,
în care oamenii recită pe străzi,
propria creație.
desigur,
total incert,
total nesigur.
dar cât neverosimil,
nici măcar tragic,
doar teribil.
dar dacă
și eu vorbesc singur
și nu este nimeni să mă audă?
nici măcar nefericitul,
care vorbește de unul singur,
pe strada cu Poșta.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre greșeli, poezii despre tristețe, poezii despre tragedie, poezii despre poștă, poezii despre oraș sau poezii despre ceartă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.