Gătită de plecare

Te-ascunzi în lacrima, din care,
Sub voal de umbre mă priveşti,
Gătită de înmormântare.
Te cheamă legile cereşti...

Ţi-e doliul ochiului altar,
Pe care îngerii-şi apleacă
Chipul lor plâns, cuprins de jar,
Sorbind o lacrimă de apă.

Pe cruce-ai desenat cântări
Şi-n loc de flori, geunchii pică
În rugi ce numai tu le ştii...
Şi uite, nu se mai ridică!

N-am cunoscut al tău calvar,
Prea de departe vin măicuţă
Şi-mi plec genunchiul la altar
Şi-ţi mângâi fruntea ta desculţă

De gânduri mamă, de prezent
Şi văd cum inima mă doare
Şi focul arde permanent
De griji, de plâns şi depărtare.

Acum, când trupul ţi-este gol
Şi lacătele-s ruginite,
Iertarea n-are nici un rol...
Mai mare-i dorul de părinte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!