Poem scris pe șină
După ce ai plecat am șezut și am plâns
Între șine de tren ce prin mine treceau,
Călători cenușii cu dispreț mă priveau,
Ceru-ntreg în apus, îmi părea cupru-ncins.
Îngeri albi, impiegați, defilau permanent,
Cineva anunța un alt tren peste-un veac,
Între șine de tren muribund fără leac
De ai tăi ochi căprui mă simțeam dependent.
Călători cenușii mă priveau cu ochi goi,
Printre lacrimi păreau obosite năluci,
Lumea-ntreagă era o pădure de cruci
Intersecții punând între noi amândoi.
Navetist fără loc între Iad si Eden
Încă stau și aștept pe o bancă de jar
Să te-ntorci cu-n rapid, ori să vin cu-n marfar,
Mituind, îngeri albi printre șine de tren...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viteză
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.