Așa veste mi-a luat somnul...
Să vezi și să nu crezi... în frâie, ea, mama cailor a prins
Un armăsar de nota zece, cu ochii galeși și distins...
Acuma nu știu dacă Diva l-a prins pe el, sau el pe ea;
Am auzit, cumva, că totul ar fi pornit la o cafea...
Pe undeva prin alte sfere, pe unde Cupidon căta
Să mai țintească două inimi și cum prin univers umbla
Zărit-a un Adam și-o Evă, ce se priveau pe-ascuns cu jind
Și-și zise: Ei, pe ăștia e musai în cătarea mea să-i prind
Și dădu drumul la săgeată și-i nimeri pe amândoi
Și cum văzui eu chiar aseară, nu-i nicio șansă să-i dezdoi...
El o privea cu însetare și o scana de sus în jos
Visând la ce avea sub bluză (eu îi cunosc bustul frumos).
Și i-aș fi povestit mai multe, dar să descopere îl las,
Când o să vrea, sau nu știu, poate, mai jos de brâu o fi rămas...
Iar, Diva, ce să spun? Frumoasă cum n-am văzut-o niciodat'
Se alinta, simțind că fluturi pe dinăuntru se tot zbat...
Dar, ce spun eu, că treaba-i alta, chiar de botez se pregătesc;
Când o fi fost însămânțarea, nu știu. La cai o fi firesc
Să naști chiar dup-o săptămână și din priviri să rămâi grea...
Dar, ce-mi fac eu așa probleme? O fi ce-o fi și vom vedea...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre frumusețe
- poezii despre timp
- poezii despre săptămâni
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- poezii despre nota 10
- poezii despre naștere
- poezii despre mamă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.