Să mă plimb prin tine-o viață...
M-aș plimba prin tine-o viață, să te știu și nu te-aș ști
Din amurg spre dimineață și nimic nu m-ar opri
Să-ți pătrund prin constelații, steaua mea să o găsesc
În Centaur, Andromeda din decorul tău ceresc...
Să mă plimb prin capilare, chiar de spațiul e îngust
Mă strecor cu versu-n brațe, din hematii să te gust
Și de simți cum trec prin tine, dă-mi un semn c-un tremur scurt
Ca să nu m-acuzi, iubite, de vreo fraudă, sau furt...
Am intrat ca să mă caut, dacă mi-ai găsit vreun loc
La parter sau la mansardă, poate sunt chiar la mijloc.
Sau în stânga unde-i locul pe care-l pândesc demult
Stau cu versul la intrare și bătăile ți-ascult...
Hai, deschide-te și lasă-mi poezia-n atriul stâng!
Iernile ce te apasă, numai eu știu să le frâng.
Vin cu primăveri în brațe și cu stihul violet
Vin în pași de sarabandă și în pași de menuet...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre plimbare
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre primăvară
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.