Românesc e sângele în noi!

Vântul răscoleşte vechi litanii,
Valuri de tristeţi s-au limpezit,
Maluri prăbuşesc în urmă anii,
Ce m-au despărţit de fratele iubit!

Nu mai surpă poduri suferinţa,
Piere spaima stâlpilor ghimpaţi,
Scriu pe fiecare val sentinţa:
Prutule, eşti râu ce leagă fraţi!

Grele-n coaste, vămile bătrâne
Îşi topesc al umilinţei chin,
Iar tu, şerpuind printre ţărâne,
Porţi izbânzi de pace-n valul plin.

Nu silim pe nimeni a convinge,
Cerul întăreşte-n orbi credinţa,
Fără focuri, făr-un pic de sânge,
Adevărul este arma şi sentinţa!

Câte of-uri vor mai rupe pieptul,
Care-i leatul de "Sus puşii" hărăzit...?
Prutule, du Universului secretul,
Sufletul Român a fost şi e unit!

Nu-s puteri ce-ar zdruncina iubirea,
Căci purtăm din lutul Daciei altoi,
Mai presus de argumente e simţirea:
Românesc e sângele în noi!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!