Lumea se întreba
dacă trebuia coborât în pământul
din cimitirul cel nou sau să fie
dus lângă străbuni. nimeni
nu se îndura să scape vreo lacrimă
pentru el. nici nu a trebuit să fie
îmbălsămat cu prea multe chimicale,
de-a lungul vieții avusese grijă
să se stafidească în alcool.
problema lumii era să-l acopere
cu pământ nesfințit, aproape
de cripta crâșmarului și
a crâșmăriței. amândoi au plecat
repede după ce i-au turnat alcool
zeci de ani, zi de zi, seară
de seară îl omorau cu zâmbetul
pus bine pe fețele lor puhave
de lăcomie. lumea se întreba
dacă pământul era bine sa fie sfințit.
lumea se întreba dacă trebuie tras
clopotul bisericii din parohie.
nimeni nu și-a dat seama de ce
era vesel când era vesel și
de ce era trist când era trist. lumea
de astăzi își pune prea multe întrebări.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre creștinism
- poezii despre biserică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.