Poezia, loc de taină..
Se întâmplă câteodată, din mine să mă desprind și-ntr-o altă lume pură, cer și stele să cuprind...
Este o secundă rară, când tăcerea-și face cuib chiar și-n iad și rai și-n tine, cu sfială mă încuib...
Gândurile fug departe și golită de-ndoieli iau cuvintele de mână, să cădem la învoieli...
Nu negociem vreo plată și nu facem niciun schimb, doar le pun în versuri nude și le-nnobilez c-un nimb...
În poeme violete le ascund de cnut și corbi, să le dăruiesc lumină celor ce s-au născut orbi...
În buchetele albastre, versurile înfloresc, le adăp cu-nflăcărare, să știe că le iubesc...
Se întâmplă câteodată, tot mai des și mai alert, să mă plimb prin poezie... mi-e morgană în deșert...
Și mi-e loc de rugăciune și de taină ca-ntr-un schit, unde îmi dezbrac veșmântu-n care am păcătuit...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre religie
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre secunde
- poezii despre schimbare
- poezii despre rai
- poezii despre plimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.