Nu mă învăța cine sunt!
sunt propriul meu ucenic și învățător
mi-am zidit temeliile din piatră
am respirat foc și iubire
am alergat prin ape și curcubeie
am ferecat și desferecat lanțuri
și,
la fiecare apus și răsărit,
mi-am prins vântul în piept să-mi bată inima cu putere
trăiesc intens și iubesc pe măsură
am născut patru vieți și un înger în cer
știu să plâng de fericire și să mă zdruncin de durere
știu să ascult și să întind o mână celor căzuți
uneori sunt nătângă și mă tem,
dar lupt până la capăt
Dumnezeu mi-a spus că mă iubește
când mă rog sprijin cerul cu fruntea
nu mă învăța cine sunt!
ești rece, dar nu tu ești oglinda mea!
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre învățătură
- poezii despre învățători
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.