Dăruire
în orizontul său firesc
reîntregit cu vise
slobod este un chip tânăr
cu mădulare sănătoase,
grabnic săritor,
harnic cum satul
încă nu văzuse,
sub steaua născătoare
obsesii se preling
sfătoasă toamna cum să cuprindă
în file lacrima dorinței
pură și nejertfită într-o
poveste dragă inimilor tinere,
dar vântul iată strânge frunze și din poiană
cântecul se aude lângă vatra
în care câinii latră și vârtos mușcă
din mărul nepătat,
se lasă seară, fiorul nu cedează,
domnița la oglindă se ascunde,
porniri celesti conduc la gândul îmbrățișărilor galante,
inima ei pitită în pieptul alb
tremură înfierbântată,
iubitul vine în lenjerii să o găsească
falnic cu brațele puternice
și-n foc să contopească iubirea,
se aruncă în valuri trupuri pline de sudoarea dăruirii
spre liman plutesc cei cuceriți de patimi.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre câini
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre sănătate
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.