Conserve cu iluzii
Cum strâns-am în grădină recoltă grea de ani,
Bazându-mă pe gene, pe ceaiuri și perfuzii,
Pe rugi la Domnul Nostru, pe doctori și pe bani,
Mi-am pus, pe iarna vieții, borcane cu iluzii.
Am burdușit cu rafturi micuța mea cămară,
Sperând că iarna asta va trece mai ușor
Și-am să trăiesc ferice o altă primăvară,
Îndepărtând momentul când, totuși, o să mor.
Dar a venit ninsoarea și-mpins de junghiuri grele,
Mi-am inspectat cămara, și-am constatat că, vai,
În locul cu speranțe, pe rafturile mele,
Borcanele sunt pline cu flori de mucegai.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre recoltă
- poezii despre primăvară
- poezii despre ninsoare
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre medici
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.