Prag de iarnă
Stă un nor gata să plângă
Sprijinit cu mâna stângă
Pe un vârf de plop uscat,
Ce de frunze-i devastat.
Decor trist... versul îl schimb,
Mi-aleg Soarele drept nimb,
Cu azurul prins în gene,
Iarba verde pân-la glezne.
Am uitat... afară-i toamnă...
Frigul în urechi îmi toarnă,
Nostalgii... pașii-s pierduți
Și zăpezi vin dinspre munți.
Visez lângă șemineu...
Așteptând ca zarul meu,
Norocos, să mi-te-aducă,
Pe o margine de luncă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zaruri
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre urechi
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.