Cina poetului din urmă
Îmi înserează sufletul departe
De răsăritul trupului visat.
Voi zămisli, tăcând, o nouă carte
Sau voi muri strigând: N-am apucat!
Poetul înserărilor se-nchină
La Dumnezeul său din răsărit
Și gura-i șușotește, parcă plină,
Ultima rugăciune: Te-am iubit!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre cărți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.