Psalmul ultimei rugăciuni
Când nici o casă nu ne mai încape
durerile și pierderile toate,
când nici un dor nu ne reține-n țară
și-n dimineață ni se face seara,
când nici părinții nu-și mai cunosc copiii,
și neamurile își reneagă fiii
când haru-i un păcat, iar prostu-i rege
iar agramații îi fac țării lege,
când în altare huzuresc păgânii
iar spicu-i sec și înfloresc doar spinii,
când și umila umbră-i cu durere
și albina-n floare găsește numai fiere.
atunci, Părinte, întoarce-te spre locul
unde nicicând n-a poposit norocul
și-ascultă ruga mea de peste fire
dă-mi moartea crudă ca pe-o izbăvire
poezie de Valeriu Matei din Literatura și arta, nr.33-34 (3962-63), 2 septembrie 2021, pag.5 (2021)
Adăugat de Maria Hadârcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre durere
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre noroc
- poezii despre mântuire
- poezii despre monarhie
- poezii despre moarte
- poezii despre legi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.