Testamentul unui anonim
Te voi iubi cu ură și pe față,
Tăioasa mea cu muchii de baltag,
Te voi iubi chiar dacă dimineață,
Îți voi lăsa absențele pe prag.
Ești condamnata mea la nemurire,
Și discreționar te-oi judeca,
Uitarea să îmi fie lămurire,
Când martori mincinoși vei invoca.
Cu ură și iubire laolaltă,
Voi face declarații de avere,
Că fără tine sunt sărac și parcă,
Sunt colile cu versuri austere.
Mă simt acum dezmoștenit de soartă,
Cuvintele fug parcă de la mine,
Se-nșiruie tăcut la altă poartă,
Și brusc mă văduvesc cu de la sine.
Te voi iubi și dincolo de clipă,
Cu reci tăceri și amintiri comune,
Tu numele sa-mi uiți în nopți ce țipă,
Că te-ai pierdut defintiv prin lume.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre iubire
- poezii despre versuri
- poezii despre testament
- poezii despre sărăcie
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre minciună
- poezii despre hârtie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.