Ghem-pisic
Stă pe labe, jos, pisicu,
noi îi spunem Mieunicu,
cât este ziua de mare
plânge după demâncare.
Este mic și drăgălaș,
dar e și tare poznaș:
ieri, pe ghem s-a repezit,
l-a luat, l-a răsucit,
cu gura și cu lăbuța,
dându-se peste el huța!
Învârtindu-l în neștire
s-a înfășurat în fire.
Când vine bunicul acasă
ce a văzut pe covor?
-Două gheme de fuior-
Aplecându-se să vadă
unul din gheme avea... coadă.
pe loc s-a speriat
când un ghem a... mieunat
și-a dat seama bunicu,
că nu-i ghem și-i Mieunicu.
Cât era el de bunic
nu văzuse ghem-pisic.
poezie pentru copii de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre sperieturi, poezii despre plâns, poezii despre pisici, poezii despre gură sau poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.