Epitaf

De-o trebui să plec din astă lume,
Sfârşitul de-mi va fi tot mai aproape,
În ziua când o fi să mă îngroape,
Vă rog să v-amintiţi şi de-al meu nume!

Dar să nu plângeţi fără încetare
C-a mai plecat spre Ceruri o poetă,
În lumea literară, o cometă,
Altfel, doar o banală muritoare.

Nu faceţi din finalul meu o taină!
Acolo mă vor aştepta ai mei părinţi
Să-mi lumineze calea către sfinţi
Înveşmântaţi în licăriri de iarnă.

De-mi veţi compune versuri, chiar şi-o mie,
Promit de-acum să le citesc pe toate.
C-un titlu le-aş dori îngemănate,
Scrieţi: Iubirea ca o Poezie!

Azi, însă, nu vă-ngrijoraţi degeaba,
Nici lacrimi nu vărsaţi, n-ar avea rost.
Vă spun, prin al meu stih, uşor anost,
Că nu mi-am încheiat pe-aicea treaba.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!