Bocet

Pe câmpul cu florile,
Merg să îmi cânt doinele,
Bocitoarele-s cu mine,
Să plângă pe oricine.
Că ţara-i îndurerată,
De morţii ce îi îngroapă.
Foaie verde foaie lată
Opreşte-te moarte-o dată,
Nu te-ai săturat, măi fată?
Ţara e înlăcrimată,
De covid e măcinată
Şi nimănui nu îi pasă...

Guvernanţi se ceartă-n plenuri,
Au ambiţi fără scopuri
Scaunele să nu le piardă,
De popor nici că le pasă.
Foaie verde mătrăgună
Poporul e ros de boală,
Plânge Ana prin spitale
Că tăicuţul Gheorghe moare,
Până când Doamne ne laşi
Pradă lupilor hulpavi?
Nu sunt bani, medicamente
Ţărişoară, toţi te pierde,
De te urci pe munţi de trepte
Frumuseţea ţi se vede,
Ca o floare veştejită
Crescută într-o grădină
Fără apă şi lumină.
Ai rămas fără avere
Nimeni nu ştie pe unde
Dar mă rog să-ţi fie bine
Să-ţi ajute Dumnezeu
Zilele tot mai senine
Să le dai şi-acelor minte,
Care te-au vândut prin lume
Că tu eşti şi vei rămâne
Ţara cu miros de grâne!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!