Cărămizi de suflet
Ziditorii unei lumi noi,
Sunt calfe în fața lui Dumnezeu.
Se sfarmă lumina sub apăsarea urii-liant.
Ca o Ană, suflete pure au fost zidite.
Mistria durerii le-a acoperit sentimente și lacrimă...
Luați aminte!
Se strânge ca iedera în jurul trupului cast
Ura ce-a mai rămas...
Setea Anelor care plâng,
E potolită doar de mângâierea palmelor de copii.
Până-ntr-o zi,
Când prăbușite la picioarele lor,
Anele vor evada din tăcere,
Oferind mângâiere.
Zidurilor li s-au dat anticoagulante
Cianură de vise
Croind către moarte ziduri nescrise
De dorinți. Ați uitat
Că zidirea Anelor noastre, se face în cer...
Ce păcat!
Suntem cărămizi de suflete sculptate între ziduri,
Suntem carne de mituri...
Anele noastre etern vor trăi,
Vor țese cămăși și vor face copii,
Îi vor lăia în postavă, să spele cenușa
Și praful din ochiul lor viu,
De plâns și otravă.
Ziditorii de moarte îi vor trimite-n pustiu.
Vor coace-n cuptor
Lume nouă și bună și un alt viitor.
Pe pieptul ilicului vor sădi tricolorul...
Unit, cu gând de libertate și pace
Va învinge poporul.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre lumină
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.