Și-am iubit, iubit, floare roșie pe gură
Când noaptea-și leagănă pe gene luna într-un șezlong din stele de mătase
Trec îngerii să-mprăștie furtuna de peste zi și-a Dumnezeu miroase...
Și se adună gândurile toate la sfat de prin peregrinări confuze
Și de atâtea zboruri vinovate adorm cu șoapte-n abandon pe buze...
Anida-și inventariază fluturi în insectarul viselor de ceară
Și cu poemu-albastru-n așternuturi se învelește cu un zvon de vară...
Își frunzărește toamna prada zilei în foșnet de suspine somnambule
Dar vara curge-n venele Anidăi și irișii-nfloresc în molecule...
E liniște ca între sânii-Anidei, unde-așteptarea tace vinovată
Întemnițată-n miezul hesperidei, din care-Adam doar a gustat o dată...
A fost de-ajuns pentr-o eternitate o-nghițitură-n noaptea dintre veacuri, ca dragostea să n-aibă vreo măsură și pentru ea să nu existe leacuri...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vinovăție
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.