Iarna gândirii
Până și iubirea rece-n vânt,
Într-o iarnă a gândirii,
Își alege veșnicul mormânt,
Loc de moarte-al nemuririi.
Căci și timpul îmi dispare,
Când e frig și e pustiu,
Prin lacrimi ruginite care,
Se adună-n timp ce scriu.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (14 decembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre iarnă, poezii despre vânt, poezii despre iubire, poezii despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.