Doi Grăniceri din Fălticeni

La graniţa de N-E a României,
S-a despicat pământul a război.
Cotropitorii ameţiţi de patima beţiei,
Mărşăluiesc în cizme de soldăţoi...

Oraşul, portul uscat al Moldovei,
Precum istoricii, drept l-au botezat,
Fălticeni, târgul comercianţilor evrei,
Graniţa străbună, duşmani a refuzat.

Peste dealurile verzi ce-l înconjoară,
În cadenţă, războiul înaintează, pripit
Ţăranii grăbiţi aduc făina de la moară,
Teroarea, din norii negri au întrezărit.

Patrulele militare cotrobăiesc oraşul,
Doi grăniceri zăresc prin depărtare,
Tancurile inamice, înaintează vrăjmaşul
Gratuit seamănă frică, teamă şi teroare.

Alarmele urlă, alertează urbea liniştită,
Nevoile lumeşti parcă zoresc suferinţa.
Apărarea comunităţii e slabă, nepregătită
Doi grăniceri sunt salvatorii cu credinţă.

Comemoraţi, în amintirea lor e strada,
Botezată cu numele, Doi Grăniceri.
Armata în cinstea lor defilează parada,
În piepturi poartă orăşenii, primăveri...

Oraşul Fălticeni, eroic s-a maturizat,
Soldaţii, Doi Grăniceri s-au martirizat...

Miercuri, 11-ianuarie-2017

poezie de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Votează! | Copiază!