Ochii tăi
Ochii tai,
De mic, au fost... cafeaua, uitată la prăjit,
Ferestre larg deschise în zarea de iubit;
.
Discuri furate din arborii de abanos
Cu privire grea si tare... cat de frumos!
.
Ochii tai,
Lava răcita de la un vulcan furios
Ce intre timp a devenit, mai prietenos;
.
Rar si fin negru, din catifeaua de noapte,
Ce te atrag, ca un magnet, chiar de esti departe;
.
Ochii tai,
Vorbesc, cânta și mereu vor sa te alinte,
Sau inexpresivi, pregătiți sa te și minta;
.
Iar in alte dați, goliciuni de mari trișori,
Sau tristete, ca- n ochii... calzi, de cerșetori;
.
Ochii tai,
Indiferent de culoare și ce exprimau
Privindu-i pe-ai mei, mă hipnotizau, mă luau
.
Și in lumi nevăzute, lumi neștiute, noi
Plecam in neant, spre nou, spre înalt, amândoi.
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre vulcani
- poezii despre vorbire
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.