Iar scriu de dor
Iubitule, se-ntoarce toamna noastră
Și-s tot sărut răsfrânt sub felinare
Plâng ploaia ce se deghiza măiastră
Cu revelații ude-n frântele oscioare.
Iar scriu de dor pe-apus cu nostalgii
Tresar adâncuri, simt mișcări caline,
Îmi cer desăvârșirea în nopțile târzii,
Când sufletu' mi-e-nveșmântat cu tine.
Te mint, mă mint, vreau asfințitul tău!
Port quintesență-n trup de muritoare
Să faci din dragoste un ultim empireu
Tu, ploaia mea-n, amurg de resemnare.
Mi se prelinge dumirirea-n pleoape ude
Am să salvez o toamnă pentru amândoi
Să fac un pat din frunze ruginii și flude
Să-ți retrăiesc sublimu-n viața de apoi.
(2016)
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre viața de apoi
- poezii despre sărut
- poezii despre salvare
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre perfecțiune
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.