Pentru ce am trăit

Trei pasiuni simple, dar foarte puternice, mi-au guvernat viaţa:
dorinţa de iubire, setea de cunoaştere şi compătimirea caldă
pentru omenirea suferindă. Aceste pasiuni, ca nişte vânturi mari,
m-au împins încoace şi încolo, asigurându-mi cursul, pe un ocean
imens de angoase, atingând aproape vortexul disperării.

Am căutat mai întâi iubirea, pentru că aduce extaz –
extaz atât de mare încât uneori mi-aş fi sacrificat tot restul vieţii
pentru câteva ore de fericire.
Apoi, am mai căutat-o pentru că uşurează singurătatea –
singurătatea aceea îngrozitoare din care o conştiinţă tremurândă
priveşte peste marginea lumii în abisul fără viaţă, rece şi insondabil.
În sfârşit, am căutat-o pentru că am văzut în armonia iubirii,
ca într-o miniatură mistică, prefigurarea acelui paradis
imaginat de de sfinţi şi de poeţi. Asta-i ceea ce am căutat –
şi chiar dacă ar putea să pară ceva ireal, prea bun pentru
viaţa omenească, asta-i ceea ce, în final, am găsit.

Cu aceeaşi pasiune au căutat cunoaşterea.
Am dorit să cunosc inimile oamenilor.
Am vrut să ştiu de ce strălucesc stelele.
Am încercat să înţeleg puterea pitagoreană
prin care numerele domnesc peste flux.
Câte ceva din toate aceastea, chiar dacă nu mult, am obţinut.

Iubirea şi cunoaşterea, până unde şi cât sunt posibile,
m-au conectat, sus, cu paradisul.
Dar întotdeauna compătimirea m-a readus pe pământ.
Ecourile strigătelor de durere reverberau în inima mea.
Copii înfometaţi, victime schingiuite de opresori,
bătrâni neajutoraţi, o povară pentru copii lor –
şi toată singurătatea acestei lumi, sărăcia
şi suferinţa care-şi bat joc de ceea ce-ar trebui să fie viaţa umană.

Îmi doresc să atenuez aceste nenorociri, dar nu reuşesc, şi sufăr.
Asta a fost viaţa mea. Am aflat că a meritat să fie trăită –
şi-aş trăi-o iarăşi, bucuros, dacă mi s-ar mai oferi şansa.

poezie celebră de Bertrand Russell din Autobiografie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!