Începuturi
Clopotul vestește, nu-i zi de sărbătoare,
Sufletul meu acum se-nalță-n zare;
Îngerii de brațe mă duc, acolo să mă țină,
În lacrimi covârșitoare ai mei plâng și suspină.
V-am îmbrăcat în răni și neputința
Dumerind că vă va fi dor de a mea ființă.
Cu cicatrici pe trup, cu vene sângerând,
Eu mă înalț la cer... gândind, imaginând...
Că într-o altă viață a greului popor
Nu va mai fi nevoie ca eu să mă omor,
Nu va mai fi nevoie ca tu să faci mult rău,
Fiindcă-ți vei da seama că e poporul tău.
O viață am și o reneg! O fac doar pentru tine,
Că ție nici nu-ți pasă, nu te gândești la mine.
Am numit-o "ÎNCEPUTURI" ca tu să înțelegi
Că viața fără mine ești liber s-o petreci..
poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărbători
- poezii despre suflet
- poezii despre reîncarnare
- poezii despre plâns
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.