Mi-e dor, câteodată
Ți-aș scrie iarăși versuri, de-ar fi să te revăd
Să-ți simt arzând privirea, care mi-a fost fatală
M-aș întrema cu tine, ca după un prăpăd,
Aș înălța cuvinte, încet, ca după boală.
Cu mâini îndrăgostite să-ți mângâi revenirea
Să nu mai pierdem timpul, fără îmbrățișări
Să ni se-împlânte-n tâmple, profundă fericirea
Ca să uităm de clipa, ce-am plâns-o-ntre plecări.
Să-ți simt arzând sărutul, cu gust de toamnă-amară
Și tandrul tău respir ce mi-a rămas pe buze
Să-mi facă resemnarea, de s-ar putea, ușoară
Oftărilor cu iz de firave-anacruze.
M-aș întrema cu tine chiar fără vreun cuvânt
Iubirea-i rostul biblic, a toate câte-s sfinte,
Mi-e dor, câteodată, să semăn ploi și vânt,
Nu slovele mi-s fapte, ci stările-s sorginte.
August 2021
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.