Repaos
(...)
O, fără să presimti ce drumuri se-ntretaie,
Un zâmbet vag ai ridicat spre astru.
Acum când totul s-a sfârșit de mult
Când am pierdut din mână
Misteriosul fir,
Uitat de mine însumi și de toți,
Bărbos, murdar, cu ghetele-ncărcate de țărână
-Iată,
Privesc de-aicea astrul,
Ca să-mi răsfrângă totuși
Raza privirii tale
Oricum, oricând,
La fel înduioșată.
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre astre, poezii despre zâmbet, citate de Camil Petrescu despre zâmbet, poezii despre sfârșit, citate de Camil Petrescu despre sfârșit sau poezii despre barbă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.