Era un viscol
acasă din cocaină atât
de emoționant încât
simțeam lacrimile că îngheață
drogul ne dă puteri
și aveam impresia unui contact
cu divinul. da
asta era
puteam să ajungem la nirvana
fac un graffiti pe peretele
biroului șefului și nu înțeleg
de ce nimeni nu-l apreciază
viscolul bate în nas
iluzia puterii ne trimite
la bar pentru bere amstel
un coleg a ajuns un icar
prăbușit pe stradă dau vina
pe viscolul din cocaină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre droguri
- poezii despre învinovățire
- poezii despre șefi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre gheață
- poezii despre bere
- poezii despre acasă
- poezii despre Nirvana
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.