La vreme
La vreme, Domnul trimite înger de lumină
să-ți picure pe gene clipiri suave, dulci
când oboseala zilei și grija cea de mâine
întârzie odihna cu teamă de năluci.
La veme, Domnul trimite binecuvantate ploi,
peste ogorul negru o bură tremurândă.
La vreme e-o primavara în straie tot mai noi.
La vreme mieii zburdă și ciocârlia cântă.
Nu te teme de valurile vieții izbitoare,
în fiecare greu e-o pronie cerească,
când Tatăl Sfânt în mâna Sa te are,
nu-i vrabie să cadă, nu-i păr să se clintească.
La vreme, Domnul te scoate la liman,
când marea se răzbună și se frământă valul.
La vreme, se răcește și lava din vulcan,
se linistește marera și se arată malul.
De arde Cuvântul Său veșnicind iubire,
nu-i loc de-ngrijorare, nici cumpatul să-l pierzi.
Când Harul Sfânt dă gândului tărie,
de ziua cea de mâine să nu te-ngrijorezi.
De trimite Domnul pildă de-ntărire:
pasarea mănâncă, deși n-a semănat
Crinii se-mbracă în haine tot mai fine
E vremea să te bucuri
Ce dar minunat!
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vulcani
- poezii despre vrăbii
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.