Eva rememorând

1
Rup de pe creangă fructul care nu mai este verde.
Mâinile-mi sunt încălzite de căldura unui măr
Roşu ca focul, un cântec murmurând.
Am muşcat până la miez vigoarea aceea dulce.
Cum aş putea spune cu ce se-asemăna?
Savoarea! Savoarea mi-a deschis ochii
Şi m-a dus departe de grădinile plantate pentr-un copil,
Într-un loc sălbatic mai profund intens decât chemarea stăpânului.

2
Acum, aceste mâini reci călăuzesc ceea ce-au mângâiat odinioară;
Buzele uită ce-au sărutat;
Acum, ochii mei îşi unesc luminile
Pentru a vedea mai bine culmea.

3
Aş face acelaşi lucru iar şi iarăşi;
Fii navă şi ridică velele,
Sloboade brizele şi înhamă armăsarii,
Bucură-te de roadele a ceea ce-am fost.
Mai bine o culme de escaladat.
E mai bine să fii o culme.

poezie de Toni Morrison, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!