Clonț
Toamna asta lunecă
Iarăși pe păduri,
Iarăși se întunecă
Munți știrbi și suri;
Berzele, încetele,
Au pornit îi șir.
Încâlcit în pletele
Albei amintiri.
Stau pe unde bucină
Visul tău când treci,
Și adânc mă zdruncină
Clonțul toamnei reci.
Umbra mea își clatină
Limpedele var;
Vine ca o datină
Noaptea de coșmar.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre coșmaruri
- poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.