Muză trecătoare

Off, suflet de femeie visătoare,
Zburând pe curcubeie violet,
Nu ai ştiut cât e de-amăgitoare
Iubirea declamată de-un poet

Ce te adoră numai pe hârtie,
Făcându-te să crezi în vagi iluzii?
Nu-ţi plânge azi absurda nebunie
De-a rătăci orbeşte prin confuzii!

Credeai că eşti ca Laura iubită
Cântată de Petrarca ne-ncetat?
Nu-mi spune că ţi-e inima zdrobită!
Orgoliul ţi-era nemăsurat

Când îi citeai sublimele poeme
Şi deveneai gingaşă ca Dridri
Descoperită-n rimele boeme
Prin care o cânta Alecsandri.

Ca Veronica te-ai visat, ştii bine,
Luceafăr îţi era în poezie.
Zadarnic azi te mistui în suspine,
Jelindu-te de oarba-ţi neghiobie.

N-ai fost decât o trecătoare muză,
Dorindu-ţi un amor înflăcărat.
Prostia ta mă doare, mă amuză...
Ţi-nchipuiai că e adevărat,

Că eşti Domniţa pururi adorată,
Slăvită de Arghezi-n al său vers,
Ori preafrumoasa zână-ntruchipată,
Călătorind spre aştri-n Univers?

Acum pricepe că n-ai fost Femeia,
Simbol etern prin mituri ancestrale...
Nu încerca să reaprinzi scânteia,
N-ai să devii, prin stih, nemuritoare!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!