Săptămâna Paștilor
O, cea mai dulce bucurie dintre toate, binecuvântare
Să oferi pace, să strângi mâna cea vindecătoare
De bunăvoie întinsă ție
Și să spui, "Acum nu mai există decât iubire și lumină!"
Zorii primăverii mele-au dispărut pentru totdeauna;
Închiși în ocna cavoului, prietenii cu țărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
În apusul roșu aștept bezna ce-o să vină.
Cutreier prin cimitir, scrutând intens
Crucile și piatra, acum când amurgul devine tot mai dens,
Și gravat pe fiecare
Cruce găsesc același cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Caut alt țel, spiritul meu năzuind acum
Să ajungă-n cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca ziua-în negru să se-îmbrace.
Singur, privești luceafărul de seară,
Zâmbind cum am zâmbit și eu, asculți ca mine-odinioară
Cum gălăgios planează prin timp, ca o chemare
Din mulțime, ecouri de vrajbă, vântoasă trecătoare.
Închiși în ocna cavoului, prietenii cu țărâna-s una.
Cineva-mi era ostil în zilele demult apuse, una câte una
Pacea Domnului pătrundă-n casă la fiecare,
Casă din care eu am fost cândva-îmbrâncit afară!
poezie de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre pace
- poezii despre cruce
- poezii despre zile
- poezii despre vinovăție
- poezii despre săptămâni
- poezii despre superlative
- poezii despre seară
- poezii despre salvare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.