Înalţă-te, mamă!

Înalţă-te la cer, suflet curat,
Şi lasă-n urmă orice întristare,
Priveşte-ne voios, înflăcărat,
Nu vezi că şi eu râd, deşi mă doare?

Ridică-te ca un balon desprins
Din mâna mea de băieţel cuminte
Şi urcă în văzduhul necuprins
Privind numai în sus şi înainte.

Să nu te temi pe drumul ce-l străbaţi
Şi nu lăsa să te cuprindă jalea,
Iisus Hristos, pe cei eliberaţi,
Îi ia cu El şi le arată calea.

Şi nu fi tristă dacă ne-ai lăsat,
Ca să te duci acolo-n cer departe,
Căci sufletele noastre, neîncetat,
Se vor iubi şi dincolo de moarte.

Iar când o să ajungi în Paradis
S-aştepţi în tihnă, că se-nvârte roata,
Şi într-o bună zi, cum ţi-am promis,
Vom fi din nou toţi trei: eu, tu şi tata.

poezie de Octavian Cocoş (10 iunie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!