Au inflorit salcâmii
Roiuri de albine
Vin în zbor pe flori
Și un dans devine
Nuntă de cu zori.
Când salcâmul ține
Ramul cu alai,
Zumzet de albine
Cad pe flori de mai.
Nimenea nu știe
Decât Dumnezeu,
Că-i o simfonie
Tot salcâmul meu.
Cum regina cere,
Ele se încarcă
Cu polen și miere.
Fug să se întoarcă.
Când de prin zavoaie
Limbi de nori le udă,
Stropii reci de ploaie
Îmi tot fac în ciudă.
Speriate parcă
Fac câte-un desen,
Fug și nu-și încarcă
Sacii cu polen.
Norii ca de crom
Fac mereu perdele,
M-aș urca în pom
Să le țin umbrele.
Norii se răsfrâng,
Gâzele vin iară,
Candelabre plang
Picături de ceară.
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre nori
- poezii despre apicultură
- poezii despre sperieturi
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre nuntă
- poezii despre monarhie
- poezii despre miere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.