Vămile sufletului
La pândă prin vămile sufletului
doar ochiul spălat de violetul radelor.
Păsări înoptând prin văzduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilărie.
Azi, mi-au crescut aripi
dintr-un timp neștiut. Îngemănat
e doar cuvântul cu care mă strigi.
Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, împlântat
sub ferestrele întunecate ale uitării.
Tot mai des
simt amiezile călătorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin tălpi, peste creștet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decât în vis.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre creștere
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre vamă
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.